NUCLEIC adj. (În sintagma) Acid nucleic = acid organic complex care conține în moleculă baze azotate de tip special, pentoze etc., cu rol fundamental în sinteza proteinelor din organism și în transmiterea caracterelor ereditare; acid nucleinic. Acizii nucleici sînt greu solubili în apă rece, mai ușor solubili în apă caldă, insolubili în alcool. ltr², cf. der. – Pronunțat : -cle-ic. – pl.: nucleici. – Din fr. nucléique.