NUBIL, -Ă adj. (Livresc) Care a atins vîrsta la care se poate căsători; p. ext. puber. cf. aristia, plut., lm. Copila, nubilă abia, învață cu mult drag Lascivul danț ionian. ollănescu, h. o. 199, cf. alexi, w. La țară... la 13 ani o fată este nubilă. călinescu, i. c. 41, cf. id. e. o. ii, 114. ♦ P. ext. (Rar; despre părți ale corpului) Ajuns la deplină dezvoltare; format. Madala... cu sînii nubili. c. petrescu, r. dr. 339. – pl.: nubili, -e. – Și: (învechit) nubile adj. aristia, plut., lm. – Din fr. nubile, it. nubile, lat. nubilis.