NOȚIUNE s. f. (cf. fr. notion, lat. notio < noscere „a cunoaște”): formă logică de reflectare a lumii în gândirea omenească, apărută pe baza practicii social-istorice prin comparare, analiză, sinteză, abstractizare și generalizare, cu ajutorul căreia este fixat și cunoscut caracterul general, esențial al unei clase de obiecte sau de fenomene, din natură sau din societate. N. se exprimă prin cuvinte (care constituie învelișul lor material) și suferă schimbări odată cu practica social-istorică. Științele operează cu n. specifice și de aici denumirile diferite ale acestora, în raport cu domeniile cărora le aparțin: n. filozofice, n. istorice, n. geografice, n. lingvistice, n. semantice, n. stilistice etc. În cadrul n. lingvistice se disting: n. fonetice, n. fonologice, n. lexicale, n. gramaticale (morfologice și sintactice), n. de istorie a limbii, n. de ortografie și de punctuație etc. Ele sunt înscrise în dicționare și tratate de specialitate, în programele și în manualele școlare de limba română.