Definiția cu ID-ul 1358440:
Tezaur
NOVAȚIE s. f. 1. Act juridic prin care o obligație nouă se substituie unei obligații vechi ce se stinge. cf. HAMANGIU, C. C. 185, DM, PR. DREPT, 347, DN, DER. 2. (Rar) Inovație. cf. DM. – pl.: novații. – Și: (ieșit din uz) novațiune s. f. HAMANGIU, C. C. 185, ȘĂINEANU, D. U. – Din fr. novation, lat. novatio.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ariton Isabela
- acțiuni
Exemple de pronunție a termenului „novație” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1