Definiția cu ID-ul 1358429:
Tezaur
NOVA2 vb. I. Tranz. (Jur.; rar; complementul indică obligații) A supune unei novații (1). cf. DM. – prez. ind.: novez. – Din fr. nover, lat. novare.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ariton Isabela
- acțiuni
Exemple de pronunție a termenului „nova” (21 clipuri)
Clipul 1 / 21