NOUĂSPREZECELEA, -CEA num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al optsprezecelea și al douăzecilea. Ședearea XIX (a noasprezecea H). PSALT. 280. Ostrogoții, carii... mai întîi dobîndise Pannonia, în al nouăsprezecelea an al împărăției lui Teodosie celui mai tînăr... au locuit în ținuturile Trachiei 58 de ani. ȘINCAI, HR. I, 76/9. A căzut a nouăsprezecea frunză. SEBASTIAN, T. 144. ◊ Expr. (Rar) Al nouăsprezecelea cer = culmea fericirii, a măririi, a prețuirii. L-am rîdicat în fantasia mea pănă la al nouăsprezecelea cer! ALECSANDRI, T. 1 015. – Pronunțat: no-uă-, – Și: (învechit) noaosprezeacelea, -cea (LB), noasprezeacelea, -cea, (popular, forme prescurtate) nouăsprecelea, -cea (POLIZU), noușpcelea, -cea, noușpelea, -pea num. ord. – Nouăsprezece + lea.