NOUĂSPREZECE num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între optsprezece și douăzeci. 1. (Cu valoare adjectivală) Au împărățit 19 ani, 4 luni și 27 de zile. ȘINCAI, HR. I, 9/35. Noaosprezeace inși. LB. A cărat, în nouăsprezece transporturi, pe-o biată sanie de el însuși înjghebată, fîn cît alții n-ar clădi într-o căruță nici vara. GALAN, B. II, 167, cf. 43. ◊ (Cu elipsa substantivului determinat) Unul plătește nouăsprezece ș-alalalt douăzeci fără unu, se spune, depreciativ, despre două persoane sau două obiecte asemănătoare, care au aceeași valoare. cf. ZANNE, P. v, 450. 2. (Numărul abstract corespunzător) Cf. LB, POLIZU. De la unsprezece pînă la nouăsprezece, [numeralul] se formează din zece, precedat de unitatea respectivă, ambele numere fiind legate între ele prin prepoziția „spre”. IORDAN, G. 154. 3. (Intră în componența numeralului adverbial corespunzător) cf. LB. De nouăsprezece ori. – Pronunțat: no-uă-. – Și: (învechit) noaosprezeace, (popular, forme prescurtate) nouăsprece (POLIZU, ALR II 2 316/36, 76, 102, 172, 279, 346, 386, 784, 806, 833, 899), nouășpe, nouspce, noușpce (ALR I 228/748), noușpe num. card. – Nouă + spre + zece.