nous subst. Termen luat de teologia creștină din filozofia neoplatonică, unde desemnează elementul dinamic, specific ființei umane, prin care acesta tinde spre divinitate. ♦ Organul cunoașterii și contemplației, principiul inteligibil al sufletului, unde se produce extazul. – Din gr. nous „minte, inteligență, spirit”.