Definiția cu ID-ul 1358415:
Tezaur
NOUREȚ s. n. (Regional) Norișor (Strehaia). ALR II/I MN 95, 2 743/848. Umblă cu bubuielile, cu ploile și cu nourețurile. ib. – Pronunțat: no-u-. – pl.: nourețuri. – Nour + suf. -eț.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ariton Isabela
- acțiuni