NOTIȚIE s. f. (Învechit) Notiță (1). Notiție... cunoștința de ceva. iorgovici, o. 55/10. Gazetele englizăști cuprind notițiile următoare asupra gheneralului rusesc, contelui Dibici. ar (1829), 63²/37, cf. cr (1829), 185²/22. Gazeta de Brașov... în a ei foaie literală dă adeseori notiții foarte interesante despre Transilvania. ar (1839), 13¹/29. Mi-au dat cu plăcere toate notițiile ce i-am cerut. cuciuran, d. 37/28. Acele întâi notiții asupra munților. povăt. (1844), 146/10. La această notiție vom agiuta noi care am fost aproape prietin a tînărului poet săcerat fără de vreme. russo, s. 152. El nu este nicidecum competent, neavînd a mănă notiții pozitive spre a-și putea sprijini articulii săi (a. 1855). uricariul, v, 194/20. De atunci n-am mai priimit nici o notiție despre dînsa. filimon, o. i, 333. ♦ (Neobișnuit) Informare. În aceea ce privea originea și datinile... plutea o notițiune confuză. asachi, s. l. ii, 86. – Pl.: notiții. – Și: notițiune s. f. – Din lat. notitia, it. notizia.