NOTABIL, -Ă adj. Care este vrednic de a fi luat în seamă, de a fi subliniat, remarcat, reținut; remarcabil, însemnat, important. cf. i. golescu, c., negulici. S-au găsit proporții notabile de aceste substanțe. marin, pr. i, 83/30, cf. polizu. Una din cele mai notabile particularități ale geniului său este tactica cea sigură și delicateța cu care știu... a conduce scrierile sale. filimon, o. ii, 304. O schimbare notabilă. maiorescu, cr. ii, 143. Orice om practic... va declara, cu sinceritate, că legea astfel cum e formulată nu este aplicabilă... și că-i trebuie modi-ficațiuni notabile. odobescu, s. iii, 345. Mai adeseori venea celălalt și, lucru notabil, cînd venea acesta, nu mai pătrundea în casă nimeni. galaction, o. 306. Literatura rusă a exercitat o înrîurire notabilă mai ales asupra scriitorilor moldoveni. v. rom. februarie 1960, 138. ♦ (Adverbial) în mod remarcabil. cf. scriban,d. ♦ (Substantivat, m., mai ales la pl.; adesea ironic) Notabilitate (2). cf. stamati, d. Unii dintre notabili suferind de astă patimă. calendar (1855), 74/21, cf. antonescu, d., barcianu, v., lm. Pe trotuarul cafenelii... stau notabilii orașului – reprezentanții județului în vacanță parlamentară, membrii tribunalului, funcționari de la prefectură. caragiale, o. i, 29. Aga venea în fruntea notabililor. brăescu, a. 229. Schimbase cîteva opinii de cea mai mare importanță cu notabilii satului. sadoveanu, o. xiv, 188. Puțin îi păsa lui de ce spun și de ce fac vechilii și notabilii comunei. v. rom. februarie 1954, 20. S-au adunat, îmbrăcați In redingote negre, cu tricolor pe piept, notabilii orașului. pas, l. i, 289. – Pl.: notabili, -e. – Din fr. notable, lat. notabilis.