Definiția cu ID-ul 1360134:
Tezaur
NOSTIMADĂ s. f. 1. (Învechit, rar) Însușirea de a fi nostim (2); grație. Dulceața viersului și nostimada cuvintilor (a. 1787). gAldi, m. phan. 215. 2. (Familiar) Lucru, întîmplare, glumă etc. plină de haz sau caraghioasă. cf. călătorie, i, 10v, i. golescu, c. Spunea, desigur, nostimade și ghidușii de-ale lui. vlahuță, d. 74. Are și conu Mișu trei îngerași de copii de la care aude în fiecare zi fel de fel de nostimade. brătescu-voinești, î. 13. Să-ți spui o nostimadă a lui. id. ib. 23. O să descriu piesa de astă seară cu nostimadele ei. bassarabescu, s. n. 48. Un vis al Luminiței nu poate fi decît un vis plin de toate nostimadele. c. petrescu, î. ii, 258. ◊ loc. adj. De toată nostimada = foarte nostim (3). – pl.: nostimade și (rar) nostimăzi (iordan, l. r. a. 68). – Din ngr. νοστψαδα.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de alina.nec
- acțiuni