NOSTALGIC, -Ă adj. Plin de nostalgie; care predispune la nostalgie. cf. Lm. Și-n sufletul nostru cobori O, dulce, nostalgică jale, Ne farmeci cu visuri. neculută, t. d. 57. E ceva blînd, delicat, care îmi dă doruri nostalgice, care mă cheamă spre alte locuri, petică, o. 290. Tristeți de după-amiezi ploioase Și de nostalgice obsesii. topîrceanu, p. o. 142. Romantică este însă acea sentimentalitate nostalgică în legătură cu civilizațiile dispărute. oprescu, i. a. iii, 15. Totul se petrece într-un abur de poezie calmă și nostalgică. sadoveanu, e. 238. Liniștea sufletului meu nostalgic Se-apleacă peste codrii moldoveni. v. rom. martie 1956, 167. Poeziile... sînt în majoritatea lor evocatoare, ușor nostalgice. tribuna, 1962, nr. 267, 3/1. ◊ (Substantivat, m.) Acești oameni... sînt triștii nostalgici care s-au oprit la jumătate de cale. petică, o. 438. ◊ (Adverbial) Vorbește, privește nostalgic. (Fig.) Izvorul cîntâ nostalgic. lesnea, c. d. 114. Nici pagini cu poeme rămase de-altădată Nu se desfac nostalgic in dreapta-ți inelată. arghezi, vers. 95, cf. beniuc, c. p. 55, 103. – pl.: nostalgici, -ce. – Din fr. nostalgique.