NORVEGIAN, -Ă s. m. și f., adj. 1. s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Norvegiei sau este originară de acolo ; (la m. pl.) popor, națiune care locuiește în Norvegia; (rar) norveg (1). cf. barcianu, dm. 2. adj. Care aparține Norvegiei sau norvegienilor (1), privitor la Norvegia sau la norvegieni (1), originar din Norvegia, ca al norvegienilor (1); (rar) norveg (2). Un autor norvegian, românilor poate prea puțin cunoscut, dramaturgul Björnstjerne Björnson. eminescu, s. p. 61, cf. barcianu. Un „cargo-boat” norvegian Respiră sufocat și rar. minulescu, v. 139. I se vedeau limpede cele două maxilare..., cel de jos fiind conturat de o barbă norvegiană. tudoran, p. 385. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de norvegieni (1). Norvegiana este o limbă germanică. – Pronunțat: -gi-an. – pl.: norvegieni, -e. – Din fr. norvégien.