NORULEȚ s. m. Diminutiv al lui nor¹. 1. cf. nor¹ (1). cf. polizu. Voalul ei flutură cîtva timp ca un fum, ca un noruleț. sandu-aldea, a. m. 167. ◊ (Regional) Noruleț de ploaie = numele unei sîrbe; melodie după care se execută această sîrbă. cf. varone, d. 119. 2. cf. nor¹ (2). Din copitele calului se ridicau noruleți de praf. sandu-aldea, u. p. 175. – pl.: noruleți. – Nor¹ + suf. -uleț.