NORMAT, -Ă adj. 1. Care se conformează unor reguli. cf. norma (1). cf. lm. Trec, de obicei, drept neutre cuvintele și formele limbii literare, ale limbii normate. vianu, m. 145, cf. 123. 2. Care se efectuează după norme (3) anume stabilite, care este corespunzător unor astfel de norme; (despre consum) care este corespunzător unor cantități dinainte stabilite. Cf bo (1951), 751. 3. (În sintagma) Contabilitate normată = sistem de contabilitate în care conturile poartă numere simbolice, aceleași în toate întreprinderile și instituțiile. cf. cv 1950, nr. 4, 49. – pl.: normați, -te. – v. norma.