NORMAND, -Ă s. m. și f., adj. 1. s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Normandiei sau este originară de acolo ; (la m. pl.) populație care locuiește în Normandia; nume dat neamurilor germanice ale danezilor, norvegienilor și suedezilor care locuiau în timpul evului mediu în Peninsula Scandinavă, în Iutlanda și în insulele vecine. cf. valian, v. În apusul Europei, normanii, de nume german, fură desnaționalizați de poporul francez în sînul căruia se așezară, dînd însă provinciei ocupate de ei numele de Normandia, rămas în uz pînă în zilele noastre. xenopol, i. r. ir, 76. Deosebirile dialectale sînt de tot însemnate, așa că normanul nu înțelege pe gascon. id. ib. m, 56. Au trecut pe-aici greci și romani, normanzi și genovezi. Alții înaintea lor; alții după dînșii. sadoveanu, o. x, 424, cf. der. 2. adj. Care aparține Normandiei sau normanzilor (1), privitor la Normandia sau la normanzi, originar din Normandia, caracteristic Normandiei sau normanzilor. Cf. barcianu. Treceau căruțe cu sprinteni cai de munte sau cu greoi cai normanzi, lovinescu, c. vi, 166. Carul cu cărbuni, Ce trece tras de-o gloabă normandă și beteagă. arghezi, vers. 85. – pl.: normanzi, -de. – Și: (învechit) norman, -ă s. m. și f., adj. – Din fr. normand. – Norman < germ. Normanne.