NORMALIZA vb. I. 1. tranz. și refl. A face să devină sau a deveni normal (1) Cf. dm, dl. Nu i-am dat voie acum, pînă poate se mai normalizează timpurile, t. popovici, se. 416. 2. Tranz. A face să se conformeze unei norme (2). cf. normal (2). Distanțele între nituri sînt normalizate în funcție de diametrul niturilor și de grosimea pieselor. ioanovici, Tehn. 160. ◊ refl. pas. Construcțiile diferite după sexul sau numărul subiectelor s-au normalizat, generalizîndu-se singularul. pușcariu, l. r. i, 346. Trebuia să se normalizeze limba, adică să se stabilească acel nivel al corectitudinii formelor. vianu, s. 193. – prez. ind.: normalizez. – Normal + suf. -iza. cf. fr. normaliser.