NORMALICESC, -EASCĂ adj. (Învechit) 1. (În sintagma) Linie normalicească (și substantivat, f.) = linie normală, v. normal (1). Linie drept căzătoare sau perpendicoler sau normalicească. tem. gheom. i, 3^v, cf. ii, 14^v. 2. Care aparține școlii primare, care se referă la școala primară și la cei care o urmau. v. normal (3 a). Drept aceaia străduiți-vă a vă purta după chiemarea voastră cea dăscălească și normalicească. înv. dasc. 6/13. ◊ Dascăl normalicesc = învățător (de școală primară). Dascăl normalicesc neunit din Brașov (a. 1809). bv iii, 1. – pl.: normalicești. – Normal + suf. -icesc.