NOPTOS, -OĂSĂ adj. (Astăzi rar) întunecat, întunecos. Mai dibuie-nairite, Și simte-n dos dodată, că zornăie o poartă, Și-n loc noptos și negru prizonier l-închide. heliade, o. i, 317. Fugiți de drumul noptos. pann. Ieșind din adîncirea noptosului tartar. alexandrescu, m. 219. Oltul... cu haiducii lui pîndind în noptoasele păduri ale Teșitului, își umfla apele. macedonski, o. iii, 135, cf. ddrf, barcianu. ◊ Fig. Singurică și umbroasă Dumbrăvioară-n tine viu, Trista-mi inimă noptoasă în repaos să mi-o țiu. heliade, o. i, 70. Ochii nu mai aveau acea sălbatecă și noptoasă strălucire. eminescu, n. 120. Privire noptoasă. ap. iordan, L. R. a. 191. – pl.: noptoși, -oase. – Noapte + suf. -os.