NOPTA vb. I. Intranz. (Învechit și regional) = înnopta. 1. A se face noapte (I 1), a se lăsa noaptea; a se înnopta. Deacă noptă, luă doauă sute de voinici. dosoftei, v. s. noiembrie 167^r/35, cf. lb, barcianu. (refl. impers.) S-o noptat. alr sn iii h 770/105. ♦ loc. adv. Pe noptate = la căderea nopții, cînd se întunecă; pe înnoptate. cf. ddrf. 2. A rămîne în timpul nopții (I 1) undeva sau la cineva, a-și petrece noaptea undeva sau la cineva; a înnopta. S-au băgat în gaura lemnului să nopteze. țichindeal, f. 128/7, cf. alexi, w. Am rămas să noptez acolo. contemp. 1953, nr. 376, 4/3. – prez. ind.: noptez. – v. noapte.