NONET s. n. 1. Ansamblu de nouă instrumente sau de nouă voci care execută împreună o piesă muzicală. Cf. der, dn². Nonetul ceh își împrospătează în permanență rîndurile căpătînd vigoare, vervă, contemp. 1967, nr. 1093, 6/6. Nonetul interpretează și diferite alte lucrări, de la trio la octet. ib. 2. Compoziție muzicală scrisă pentru a fi executată de un nonet (1). Cf. der. – Din fr. nonet.