NOMOCANON s. n. Colecție de legi împărătești bizantine și de canoane bisericești. Nomocanonul lui Aristin (a. 1865). URICARIUL, X, 376. Diacul Dumitru povestește pe larg și într-un stil înflorit împrejurările în care a fost adus să scrie acel nomocanon pentru biserica catedrală din Ohrida. BUL. COM. IST. I, 109, cf. CADE. – Pl.: nomocanoane. – Din ngr. νομοχανων.