Definiția cu ID-ul 1358955:

Tezaur

NOMINALIST, -Ă s. m. și f. Adept al nominalismului. cf. ȘĂINEANU, D. U. În conflictul dintre „realiști”, care credeau în realitatea ideilor generale, și „nominaliști”, care susțineau că ideea generală nu e decît un nume, Abelard se declară nominalist, OȚETEA, R. 185. Se ocupă de problema originii limbii, expune teoriile premarxiste (teoria atomistă a lui Democrit și teoriile din evul mediu a nominaliștilor și a realiștilor), L. ROM. 1959, nr. 2, 111. Nominaliștii susțineau că numai lucrurile individuale au existență reală. DER III, 529. ◊ (Adjectival) Berkeley este un idealist nominalist. VIANU, M. 42. – Pl.: nominaliști, -ste. – Din fr. nominaliste.