NOMINALÍSM (< fr. {i}) s. n. 1. (În scolastica medievală) Doctrină după care numai lucrurile individuale există cu adevărat, noțiunile generale (universalele) nefiind decât simple cuvinte, nume ale lucrurilor. Reprezentați principali: Roscelin din Compiègne, Duns Scot, W. Occam. 2. (EC. Pol.) Denumire a teoriei nominaliste a banilor. V. ban¹.