NOMINALISM s. n. (În opoziție cu realism) Doctrină, în filozofia medievală, conform căreia numai lucrurile individuale au existență reală, generalul neexistînd nici separat, nici în lucruri, iar noțiunile generale nu sînt decît simple nume (I 1) ale lucrurilor. cf. ȘĂINEANU, D. U. Nominalismul se găsește ca un element principal la materialiștii englezi. JOJA, S. l. 259. Principalii reprezentanți ai nominalismului au fost: Roscelin din Compiègne, Duns Scot, W. Occam ș.a. DER. – Din fr. nominalisme.