NOMENCLATURĂ s. f. 1. Ansamblu de termeni specifici unui domeniu științific, tehnic, artistic etc., organizați metodic, de obicei alfabetic; metodă de clasare a acestor termeni. v. terminologie. Instituțiile și legile străinului cuceritor, datinele lui, costumul sau portul lui își au nomenclatura lor proprie. HELIADE, O. II, 382, cf. I. GOLESCU, C., NEGULICI, BREZOIANU, A. 300. După nomenclatura botanicei se zic. CORNEA, E. II, 199/8, cf. STAMATI, D. Nomenclatura corpilor compuși. MARIN, PR. I, XIV/1. Ieși-vom din labirintul unei nomenclature atît de confuze? HASDEU, I. C. I, 16, cf. 44. Poezia nu este... nici o nomenclatură botanică ori mineralogică și nici nuvelă sau articol de ziar. MACEDONSKI, O. IV, 104. A se acomoda mai mult nomenclaturei deja existente la noi. MAIORESCU, D. I, 410. Îndeobște, toate numele rîurilor mai mari sînt rămășițe din nomenclatura veche a țărilor românești, XENOPOL, I. R. I, 226, cf. SEVERIN, S. 91. Mijloace de transport... a căror compunere și nomenclatură va fi determinată prin decizia Comisiei de stat a planificării. LEG. EC. PL. 175. În diferite congrese internaționale de statistică se luase într-o vreme hotărîrea de a se alcătui o nomenclatură sistematică a meseriilor. PETICĂ, O. 466. Amestecurile etnice, cînd sînt numeroase, dau naștere unei nomenclaturi topice pestrițe și complicate, IORDAN, n. L. I, VI. Nomenclaturi prea abundente, L. ROM. 1953, nr. 3, 42. La nici o grupă nomenclatura nu este atît de încurcată. LINȚIA, P. II, 182. În nomenclatura veche acest pește se numea Motella tricirrhata. C. ANTONESCU, P. 177. A introdus în știința solului o clasificație și o nomenclatură care sînt astăzi adoptate în toate țările, AGROTEHNICA, I, 28. ♦ Listă, catalog etc. conținînd nume proprii, titluri de opere, denumiri ale obiectelor dintr-un anumit domeniu (organizate într-un anumit fel). Au ieșit o mulțime de sisteme de asociațiuni avînd toate de scop organizarea muncii. Nomenclatura chiar ar fi lungă. GHICA, S. 609. Numele fiului domnesc figurează numai între „marturi”, mai sus de nomenclatura boierilor. HASDEU, I. V. 235. Veți vedea o nomenclatură întreagă de cărți scrise anume pentru tinerime, ANGHEL, PR. 179. 2. (Rar) Totalitatea termenilor care alcătuiesc un dicționar. cf. PROT.-pop., n. D. 3. (Învechit, rar) Denumire, calificativ, epitet dat unei persoane, unui grup social etc. Ba încă și bat pe iobagii de naționalitate românească, iară alteori îi amărăsc pînă la suflet cu nomenclature scîrnave. BARIȚIU, P. A. I, 475. 4. Spec. Schemă de organizare a unei instituții, conținînd enumerarea posturilor (pe funcții) sau a instituțiilor care se află în subordinea, sub tutela sa. Restul [de bani] se varsă... pentru dezvoltarea restaurantelor și hotelurilor ce intră în nomenclatura acelui minister. BO (1951), 371. Organizațiunile comerciale de stat „Aprozar”... trec din nomenclatura Ministerului Comerțului Interior. ib. (1951), 582. ◊ Nomenclatura conturilor = tablou cuprinzînd denumirea tuturor conturilor evidenței contabile care se folosesc în întreprinderile, organizațiile economice și în instituțiile bugetare, DER. – pl.: nomenclaturi și (învechit, rar) nomenclature. – Din fr. nomenclature, lat. nomenclatura, germ. Nomenklatur.