NOMADISM s. n. Mod de viață al unui popor sau al unei colectivități, caracterizat prin lipsa unei așezări statornice. Cf. DM, DN. Nomadismul tipic este legat de economia bazată pe creșterea extensivă a animalelor. DER. Forme de nomadism se întîlnesc și la populații de vînători. ib. ◊ (Prin lărgirea sensului) Nomadismul, rezultînd din nesiguranța existenței, ...împinge [minerii]... să cutreiere provincii și țări în căutarea lucrului. OȚETEA, R. 55. – Din fr. nomadisme.