NOJIȚĂ s. f. 1. (Mai ales la pl.) Curelușă sau șiret făcut din piele, din păr de animale, din sfoară, din lînă etc. cu care se leagă opincile, fixîndu-se pe picior; (regional) tîrsînă, nojeală. Purta... opinci cu nojițele legate de picior. ispirescu, ap. cade. Năjițele opincilor dezlegate. delavrancea, s. 37. Gleznele picioarelor le înfășură cu nojițe răsucite, făcute de ei din păr de cal sau de capră neagră sau și de lînă. moldovan, Ț. n. 174, cf. conv. Lit. xliv, 658. Părul de capră... împletit... dă tîrsînele sau nojițele, ațele cu care se leagă opincile, pamfile, i. c. 3, cf. CHmiȚEScu, gr. 196. Lîna care nu e destinată țesutului... se răsucește cu cîrligul, scoțîndu-se „mînuși”, „nojiți”, „baieri”. gr. s. vi, 60, cf. 241. Era îmbrăcat curat... cu opinci frumos aduse la vîrfuri și cu nojițele negre de păr de cal înfășurate des. sadoveanu, o. vi, 544. Are totdeauna opincile fără petice, nojițele fără noduri, stancu, d. 80. Purta niște pantaloni de tîrg... chinuiți de la genunchi în jos de nojițele opincilor, galan, z. r. 216, cf. id. b. ii, 21. Purta un fel de cioareci hărtăniți, strînși cu nojițele opincilor pînă sub genunchi. tudoran, p. 22. Le spui la fetițe Povestea bunicului, Cioban cu nojițe Pe Rîpa Calicului. THEODORESCU, C. 13, cf. ALECSANDRI, P. P. 105. Unde văd cosîțîle, Mi să rump nojîțîle. mîndrescu, l. p. 87. A făcut pielea dă bivol nojițe subțîrele. șez. iii, 75, cf. i. cr. ii, 276, iv, 124, com. din fostul județ bihor, chest. v 165/9, 75, alr i 1881/768, alr ii 3 341/130, 172, 182, 192, 762, 784, 812, 848, a vi 4. ◊ Expr. (Regional) Cît ți-ai lega nojiță sau nojițele (la un picior) = foarte repede, într-o clipă. cf. zanne, p. iii, 254, muscel, 75. ♦ (Regional) Epitet depreciativ pentru un cal slab și prăpădit. cf. dr. v, 215, fd iii, 207. 2. (Prin Transilv.) Legătoare subțire și îngustă; p. ext. sfoară. cf. lb, alr ii 3 938/192. ♦ Spec. Curelușă care leagă una de alta părțile îmblăciului. cf. bocănețu, t. a. 157. 3. (Regional) Fiecare dintre găurile sau cheotorile de pe marginea opincii, prin care se trece nojița (1). A petrecut cîte o păreche de ață neagră de păr de cal prin cele nojițe. CREANGĂ, a. 25, cf. SIMA, m. 184, PAMFILE, I. C. 45. Opincile se leagă... în „nojiță” cu curele. MOLIN, R. B. 32, cf. h IX 483, com. MARIAN, șez. ii, 42, com. din straja-rădăuți, densuSIANU, Ț. H. 326, BÎRLEA, B. 79, COMAN, GL., alr 11 881, <span style=„font-variant-caps: all-small-caps;”> a </span>v 18, vi 8, 9, 26. ♦ Gaură rotundă făcută ca semn în urechile oilor. cf. GR. s. ii, 405, chest. v. 156/7, 48, 66, 72. ♦ Organul genital al femeii. cf. com. din straja-rădăuți. 4. (Regional) Plantă (medicinală) care crește în formă de copăcel, cu frunze asemănătoare celor de liliac și cu floarea albastră, nedefinită mai de aproape. Se face bolnavului o scăldătoare, fierbînd în apă dîrmozie, frunze de nuc și năjiță. pamfile, b. 11, cf. h i 360. – pl.: nojițe. – Și: (regional) năjiță s. f. - Din bg. ножица.