noji¹ [At: JIPESCU, O. 68 / V: năji / Pzi: ~jesc / E: drr nojiță] 1 vt (Mar) A lega tare. 2 vt (Olt; îe) A nu ~ două într-un tei A nu reuși să agonisească nimic. 3 vr (Reg; d. sânge) A se închega. 4 vt (Mun) A pune deoparte Si: a economisi. 5 vi (Mun) A prospera. 6 vi (Mun) A progresa. 7 vt (Reg) A crește.

noji² vrr [At: NOVACOVICIU, C. B. I, 115 / Pl: ~jesc / E: nct] (Ban) 1 A se certa. 2 A se insulta.

năji² v vz noji

nojésc v. tr. (cp. cu vsl. na-žati, a recolta). Vest. Adun, strîng: nu se nojesc baniĭ în casa luĭ (VR. 1928, 3, 357). V. intr. Progresez. A ți se noji, a ți se năzări, a și se abate.

noji¹, nojesc, vb. IV (reg.) 1. a lega tare, vârtos. 2. (refl.; despre sânge) a se închega. 3. a pune deoparte; a economisi. 4. a prospera, a progresa. 5. a crește.

noji², nojesc, vb. IV refl. (reg.) a se certa, a se insulta.