NOIMISl vb. IV. Tranz. (Învechit, rar) A atribui, a acorda un sens, o semnificație. Despre titlul ce ziceați că l-ați fi noimisind tot pentru mine, din cîteva hirtii găsite la mine, eu le arunc toate acele hîrtii (a. 1848). GALDI, M. PHAN. 214. – prez. ind.: noimisesc. – Noimă + suf. -isi.