5 definiții pentru noesis
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
noesis sfi [At: DN3 / P: no-e~ / V: noeză / E: it noese, fr noèse] (Fil) 1 (În teoria lui Platon) Cunoaștere rațională a ceea ce este general și etern. 2 (În fenomenologia lui Husserl) Actul de a gândi. 3 (În fenomenologia lui Husserl) Formă a judecății, caracter formal al enunțului.
NOESIS s.n.[1] (La Platon) Cunoașterea rațională a ceea ce este general și etern; (la Aristotel) gîndirea intuitivă. ♦ (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Actul de a gîndi, actul gîndirii; termen care desemnează forma judecății, caracterul formal al enunțului. [Pron. no-e-, var. noeză s.f. / cf. it., gr. noesis – percepție, fr. noèse].
- În original, greșit: s.f. Îl considerăm s.n., analog cu celelalte noțiuni din această categorie. — gall
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
noeză sf vz noesis
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOEZĂ s.f. v. noesis.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NOEZĂ s. f. actul gândirii. (< fr. noèse, gr. noesis)[1]
- Corectat cuvântul-titlu noesză. — tavi
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
noesissubstantiv neutru
- 1. (La Platon) Cunoașterea rațională a ceea ce este general și etern; (la Aristotel) gândirea intuitivă. DN
- 1.1. (În filozofia fenomenologică a lui Husserl) Actul de a gândi, actul gândirii; termen care desemnează forma judecății, caracterul formal al enunțului. DN
-
etimologie:
- noesis DN