NODĂTURĂ s. f. (Regional) 1. Încheietură, articulație. cf. LM. Încheieturile și nodăturile lui. Gr. S. VI, 157. 2. Loc unde se încheie, se leagă doi căpriori (Hățăgel-Hațeg). Chest II 226/48. 3. Za (de lanț) (Isbiceni-Corabia). ALR II/I MN 152, 3 948/886. Nodăturile, belĉugele lanțului. ib. – pl.: nodături. – Noda + suf. -ătură.