buberic sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~rnic / Pl: ~ii / E: bg бубрек] Plantă erbacee din familia scrofulariacee, cu flori verzi-măslinii, cu fructe asemănătoare capsulelor, cu miros tare, neplăcut și cu gust acru-amărui Si: (reg) brâncă, firunză- de-bubă-rea, iarba-neagră, poală, urzică-neagră (Scrophularia nodosa).

buberic s.m. (bot.) Plantă erbacee perenă, din familia scrofulariaceelor, cu rizomul noduros, cu frunzele dințate și cu florile brune sau verzi, avînd gust acru-amărui și miros neplăcut (Scrophularia nodosa); iarba-neagră. • pl. -ci. /cf. bg. бъбрек „rinichi”.

BUBERIC, buberici, s. m. Plantă erbacee cu rizom noduros, cu frunze dințate și cu flori brune sau verzi-măslinii (Scrophularia nodosa). – Cf. bg. bubrek „rinichi”.

BUBERIC ~ci m. Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu frunze dințate, cu flori brune și verzi, care crește prin locuri umede. /<bulg. bubrek

buberic s. m., pl. buberici

buberic (-ci), s. m. – Buruiană-de-bubă, Scrophularia nodosa. Bg. bubrek „rinichi” (DAR).

Oleandra articulata (Sw.) Presl. [syn. O. nodosa (Willd.) Presl.]. Specie cu frunze pieloase, lucioase, cu vîrf ascuțit și sori pe nervura centrală. Pețiolii negrii-maronii. Rizom subțire, tîrîtor, cu solzi galbeni-roșietici.

BUBERIC s. (BOT.; Scrophularia nodosa) (rar) scrofulare, (reg.) brâncă, poală, frunză-de-bubă-rea, iarbă-neagră, urzică-neagră.

BUBERIC s. v. brâncă.