NODIȚ, -Ă s. n. și f. (Regional) 1. Încheietura mîinii; (regional) nodeu (1). cf. alr i 1 759/850, alr ii/i mn 27, 2 168/29. 2. Gleznă. v. nodeu (2). cf. l. costin, gr. băn. 147, pușcariu, l. r. i, 197, alr ii/i h 76. – pl.: nodițe și (rar) nodițuri (alr ii/i h 76/29). – De la nod, format probabil după scr. nojița „picioruș”. cf. cdde.