NODIC, -A s. m. și f. (Popular) Diminutiv al lui nod (IV); p. ext. om mic de statură. cf. lm. I-auzi! Un nodîc de fată și are ibovnic! pamfile, a. r. 252. Ni-i ciudă pe nodîcii iștia de băieți. ap. t. papahagi, c. l., cf. dr. vi, 260, șez. iii, 83. – pl.: nodici, -ce. – Și: (regional) nodîc, -ă s. m. și f. – De la nod.