NODAL, -Ă adj. 1. Care se referă la locul de intersecție a mai multor căi de comunicație, artere, ligamente etc. cf. nod (III). ♦ (Fiz.) Care se referă la nodul (III 4) unui cîmp de unde staționare, care aparține acestui nod. De ambele părți ale unei suprafețe nodale vibrațiile particulelor au... sens contrar. marian-ȚIȚEICA, Fiz. ii, 23. 2. Fig. Care constituie punctul esențial, principal al unui lucru, al unei probleme etc.; esențial, fundamental. cf. nod (v 3). Centrul nodal al oricărei preocupări. iordan, l. r. a. 160. Ne aflăm într-un moment nodal al acestei lupte. contemp. 1949, nr. 160, 11/4. Considerăm că acest moment constituie punctul nodal al gramaticalizării. scl 1960, 563. – pl.: nodali, -e. – Din fr. nodal.