Definiția cu ID-ul 1357176:
Tezaur
NOBILITĂRESC, -EASCĂ adj. (Învechit ) Nobiliar. Doară zece au doisprezece de au scăpat, fugind la cămp și la pădure, au în curțile nobilitărești. ȘINCAI, HR. II, 281/33. – pl.: nobilitărești. – Nobilitar + suf. -esc.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Vali I.
- acțiuni