nobet sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 306/21 / V: nu~ / E: tc nöbet] (Înv) 1 Paradă cu muzică militară ce se executa la curtea domnească, spre seară. 2 (Pex) Serenadă executată de muzica militară turcească. 3 Schimbare. 4 Obicei.

nobét n., pl. urĭ (turc. nöbet, d. ar. nevbet, rînd, rînduĭală, serviciŭ de santinelă). Vechĭ. Rînd, rînduĭală. Un fel de paradă a mehterhaneleĭ pe la chindie. – Și nu-.

nubet sn vz nobet

nubét V. nobet.

nobet (-turi), s. n. – Schimb. – Var. nubet. Tc. nöbet (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

nobet, nobeturi, s.n. (înv.) 1. paradă cu muzică militară, seara, la curtea domnească; serenadă executată de muzica militară turcească. 2. schimbare. 3. obicei, rânduieli.

nubet (cuv. tc. nöbet, „pază, gardă, schimb, serviciu”), gen al muzicii instrumentale turcești, cântat la curtea sultanului de către meterhanea*; a fost preluat și de curțile domnești de la noi. Avea un caracter marțial și se cânta seara (de unde și corespondentul românesc de chindie; v. Condica lui Gheorgaki, 1762).