NIȘTER s. n. (Turcism învechit) Lanțetă; bisturiu. Pe aceste fete gemine unii din gerahi văzîndu-le, au zis că pot să le despartă cu nișterul (a. 1715). șio n_2, 157, cf. ddrf, barcianu. Chirurgul (numit odinioară gerah), la care se rapoartă vorbe ca nișter, serpengea și tiftic. șio i, CCXXXVII, cf. ALEXI, W., TDRG. – pl.: niștere. ddrf. – Din tc. nișter.