NITRlL s. m. Substanță organică, ester al acidului cianhidric. Dacă o amidă perde apă, ea se transformează într-o nouă combinațiune, căreia s-au dat numele de nitril. poni, ch. 310. Nitrilii se obțin prin introducerea grupei cian (-CN) în combinațiile organice, macarovici, ch. 591. In natură, nitrilii se găsesc în cantități mici. ltr². Nitrilii acizilor inferiori sînt buni solvenți, ib., cf. der. –pl.: nitrili. – Din fr. nitrile.