NITRIC, -Ă adj. (Chim.) Azotic. Spirt de sare nitrică. hol. 8. Ungerile la lingurea cu spirt de sare nitrică cu șervete muiete în apă caldă puse pe stomah. ar (1831), 456¹/28, cf. valian, v. Acrime nitrică. asachi, l. 59¹/12, cf. PONTHRIANT, D., COSTINESCU, LM. Solul se îmbogățește în azot organic, amoniacal și nitric. agrotehnica, i, 110. ◊ Acid nitric = acid azotic. cf. negulici. Ferul comunică pămîntului o față roșetică, care devine mai arătoasă prin acidul nitric (apă tare). brezoianu, a. 17/30, cf. PONTBRIANT, D., LM, BARCIANU, ALEXI, W., DL, DM, DER. – pl.: nitrici, -ce. – Din fr. nitrique.