NITAM-NISAM adv. (Popular și familiar; adesea precedat de „așa”) Deodată (și în mod nepotrivit), pe neașteptate, nici una nici alta, pe nepusă masă, nici una nici două; (popular și familiar) tam-nisam. Mai dăunăzi mă-ntîlnește unul ce-i zic Clevetici și mă-ntreabă ni-tam ni-sam de sînt ca dînsul, demagog. alecsandri, t. 38. Mă rog de iertare, că dau busta-n casă nitam-nisam. id. ib. 540, cf. 954, De cînd lumea-i lume, știam că sînt virtuți și vițiuri... Și acuma ni tam ni sam, să nu mai fie vorba de ele, ci numai de meritele fiștecăreia? contemporanul, iv, 503. Poruncește... să-l culce în niște case nelocuite, unde culca pe toți musafirii cari veneau așa ni-tam, ni-sam. creangă, p. 301. Starostele tău era un prost... Să-ți trîntească propunerea ni tam ni sam! i. negruzzi, s. i, 64. Ei, cum? Te-a bătut ne-tam, ne-sam? sandu-aldea, d. n. 199. Privii lung și mirat pe acest călugăr, care, nitam-nisam, se uita chiorîș la mine. hogaș, dr. ii, 5. Așa nitam-nisam, nici să mă-ntrebe, nici să-i dau voie. klopștock, f. 33. Așa, nitam-nisam, domnul Daniil Macovei a făcut cunoștința fetei și cel dintâi pas spre căsătorie, sadoveanu, o. ii, 600. Revoluția nu a venit așa, netam-nisam, ca o modă de pălării și cravate, arghezi, b. 143. Ies la gioc tăti poșodicurili nintrebati de nimi și așă nitam-nisam, făr di-om pchic di rușîni tnacar. șez. ii, 209, cf. marian, t. 275, I; cr. iii, 120. – Scris și: ni-tam nisam, ni tam ni sam. – Și: netam-nesam (scris și ne-tam ne-sam), netam-nisam, nisam-nitam (scris ni sam ni tam, contemporanul, Iv, 822) adv. – Din bg.ни там ни сам„nici aici, nici acolo; nicăieri”.