NIT s. n. Tijă de metal (cilindrică), prevăzută cu un cap de diametru mai mare decît corpul, folosită la nituire. Nituri de alamă... cu sau fără șurupuri (a. 1875). ap. tdrg, cf. ddrf, DAME, T. 87, JAHRESBER. X, 200, NICA, L. VAM., ds, ioanovici, Tehn. 154. Niturile se întrebuințează atunci cînd trebuie să îmbinăm două piese cu suprafețe plane, soare, maș. 52, cf. 60. Atelierul nostru a cerut din vreme niturile, arătînd în comandă dimensiunea necesară. sciNTEiA, 1952, nr. 2 490. Nu făcuse altceva decît să cerceteze nesățios vaporul de fier; pipăia tabla, niturile, întăriturile. tudoran, p, 48. Niturile cele mai utilizate sînt executate din oțel laminat rotund, ltr². Batim niturili. alr ii/i h 296/551. – Pl.: nituri. – Din germ. Niet.