niraj sn [At: ALR I, 1841/231 / Pl: ? / E: Niraj] (Reg; îs) ~u morii Pârâu al morii.

niráj s.m. (reg.; în sintagmă) nirajul morii = pârâul miorii.

NIRAJ 1. Râu, afl. stg. al Mureșului, în aval de Târgu Mureș; 79 km. Izv. din M-ții Gurghiu și trece prin com. Miercurea Nirajului, Acățări ș.a. În cursul mijlociu și inf., între satele Veța (com. Miercurea Nirajului) și Cinta (com. Crăciunești), a fost construit canalul Veța (25 km lungime), paralel cu valea Nirajului, pentru a feri lunca de inundații. Afl. pr.: Niraju Mic, Hodoș. 2. V. Bega Veche.

MIERCUREA NIRAJULUI, com. în jud. Mureș, pe râul Niraj; 5.981 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.N.) și haltă de c. f. (în satul Tâmpa). Expl. de gaze naturale. Prelucr. primară a inului și cânepii. Viticultură. Centru de ceramică populară. În satul M.N. se află o biserică din sec. 15 (azi biserică reformată) și o biserică ortodoxă, din lemn, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gravriil (1843), iar în satul Moșuni, o biserică reformată (1760).