Definiția cu ID-ul 1359457:

Tezaur

NIP subst. (Maghiarism, în Transilv.) Lume, mulțime (3). Legea l-o spînzurat, di ce o spus la nip afară, că n-o fost slobod să spuie. arh. folk. vi, 92, cf. alr ii 2 866/325, cv 1949, nr. 3, 34. – Și: nep subst. cv 1949, nr. 3, 34. – Din magh. nép.