Definiția cu ID-ul 712716:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
nintă, -e, s.f. – (bot.) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunze dințate și mirositoare; izmă (Mentha): „Tu, siruț de nintă creață / Altu nu-i mai si-n viață” (Calendar 1980: 115). – Din sl. menta (< lat. mentha).