ninini¹ s [At: PAMFILE, J. III, 157 / Pl: nct / E: fo] (Rar) Lingușeală.

ninini² vt [At: PREDA, Î. 183 / Pzi: ? / E: fo cf ninera, ninirizî] (Reg) 1 A alinta. 2 A mângâia.

ninini¹, s.n. (reg.) lingușeală.

ninini², nininesc, vb. IV (reg.) a alinta, a dezmierda, a mângâia; a răsfăța.

NININI¹ subst. (Rar) Lingușeală. Ce mă iei cu ninini? pamfile, j. ii, 157. – Formație onomatopeică.

NININI² vb. IV. Tranz. (Regional) A alinta, a dezmierda, a mîngîia (II 4), a răsfăța. V. ninii¹. Nu i-am spălat și nininit destul și nu mi-am mîncat destul viața cu ei. preda, Î. 183. – prez. ind.: ? – Formație onomatopeică. cf. ninera, ninirizî.