Definiția cu ID-ul 694073:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NIETZSCHE [ní:tʃə], Friedrich [Wilhelm] (1844-1900), scriitor și filozof german. Prof. univ. din Basel. Unul dintre cei mai mari stiliști din epoca modernă și cel mai aprig critic al credinței tradiționale din sec. 19. Cele mai multe scrieri ale sale au formă aforistică sau de eseu. Epistemologic, el împărtășește, în multe dintre lucrări și, în special legat de analiza adevărului, o concepție perspectivistă ce avea să influențeze multe școli filozofice din sec. 20 (ex. Școala de la Frankfurt). În domeniul metafizicii, N. evidențiază, în „Știința voioasă”, „Amurgul idolilor”, că în spatele oricărei filozofări, care este, de fapt, o aspirație, stă, ca impuls fundamental, voința de putere, iar apelurile la rațiune și adevăr nu sunt decât mijloace prin care o voință poate să-și afirme puterea asupra alteia. Elemente din gândirea sa, ca respingerea democrației în favoarea idealismului aristocratic de „supraom”, ateismul („Anticristul”), critica eticilor creștină și utilitaristă („Dincolo de bine și de rău”, „Genealogia moralei”), supralicitarea laturii „dionisiace” (inconștiente) a naturii umane în dauna celei „apolinice” (conștiente) („Nașterea tragediei”) i-au adus o reputație ambiguă; de asemenea, deformarea de către ideologii fascismului a unora dintre teoriile sale (voluntarismul, individualismul etc.). Astăzi, ideile lui N. se regăsesc în diferite teorii privind raționalitatea și adevărul, raportul gândire-limbaj și îndeosebi în postmodernism. Alte lucrări: „Așa grăit-a Zarathustra”, „Ecco homo”, „Voința de putere”.