Nicolae s. m. – 1. Nume propriu. – 2. (În expresia: sfîntul Nicolae) Vărguță, liniuță cu care se pedepsesc copiii. – Var. Neculae, (Mold.) Neculai, (Trans.) Micula(e), dim. Nae, Nicu(șor). Sl. Nikolaje din mgr. Nιϰόλαος. Var. Nicoară, din lat. Nicolaus; Miculae, prin încrucișare cu mag. Miklos. Sensul al doilea se datorează obiceiului de a păstra liniuța în spatele imaginii sfîntului.